Marius Mitran și cele trei zile de 5 noiembrie: „Ca să vadă și EI”

de Cristian Enache · Declarații & Conferințe · 5 noiembrie 2026

Unele editoriale nu vorbesc despre tactică, scor sau clasament, ci despre ce înseamnă Știința pentru un om. Marius Mitran, jurnalist și suporter declarat al Științei, a scris pentru Fanatik, în ziua meciului cu Egnatia, un text despre data de 5 noiembrie, o zi pe care o numește „blestemată” și care, pentru el, a însemnat în egală măsură bucurie și durere. Azi se împlinesc 16 ani de la moartea lui Adrian Păunescu, poetul Științei, despre care am scris dimineață.

În acest articol

Nicușor Bancu

5 noiembrie 1989: Știința – Dinamo, pe „Central”

Prima amintire e una fericită. Pe 5 noiembrie 1989, o duminică, Mitran avea 22 de ani și era unul dintre zecile de mii de oameni din tribuna a doua a stadionului „Central”. Își amintește frigul, apoi febra din momentul în care jucătorii lui Dinamo au ieșit la încălzire, sub privirea lui Mircea Lucescu. Meciul l-a câștigat Știința antrenată atunci de Sorin Cârțu, cu 1-0, prin golul lui Ciurea, după cum povestește Mitran.

Pentru autor, n-a fost doar un meci, ci, cum scrie el, „un fragment de destin”. La final, pe stadion s-au aprins torțe din ziare, iar tribunele cântau versurile lui Păunescu, pe muzica lui Valeriu Penișoară: „Hai, Universitatea!, hai, Craiova!/ Tu, campioana unei mari iubiri!”. Mitran notează și ce se striga atunci în tribună, cu o lună și jumătate înainte de decembrie 1989: oamenii simțeau că se apropie schimbarea.

Paradoxul serii, așa cum îl descrie el: tribuna cânta versurile unui poet care, în acel moment, era interzis de patru ani și jumătate. Mitran și-l amintea pe Păunescu pe scena de la Polivalenta din București, alături de Nichita Stănescu, la ultima aniversare a acestuia, în martie 1983. Seara cu Dinamo a fost pentru el atât de frumoasă încât, mărturisește cu umor, a fost convins până dimineață că scrisese el imnul și dăduse el golul.

2008 și 2010: zilele grele

A doua și a treia amintire sunt dureroase. Pe 5 noiembrie 2008, tatăl lui Mitran a suferit un infarct și a murit în brațele lui, în drum spre spital. Doi ani mai târziu, pe 5 noiembrie 2010, Mitran era bolnav, acasă, când a aflat că Adrian Păunescu murise. Pentru ambele zile folosește aceeași expresie: „Blestemată zi!”.

Nu insistăm asupra acestor rânduri, care sunt ale lui și ale familiei lui. Le pomenim doar pentru că explică de ce, pentru unii dintre noi, Știința nu se desparte niciodată de oamenii pe care i-am iubit. Pentru mulți suporteri, meciurile Craiovei sunt legate de un tată, de un bunic, de un prieten cu care am stat odată în tribună. Mitran a scris asta mai bine decât am putea-o spune noi.

„Ca să vadă și EI”

Partea cea mai frumoasă a editorialului privește chiar seara de azi. Mitran scrie că, astăzi, poate și Adrian Păunescu, poate și tatăl lui, se uită la meci. Și reia o idee pe care a mai spus-o: că acesta ar fi adevăratul motiv pentru care stadionul „Ion Oblemenco” nu a fost acoperit complet, „ca să vadă și EI”.

De aici vine și mesajul pentru Nicușor Bancu și colegii lui. Pentru Mitran, privirea celor care nu mai sunt e „un mare motiv” pentru o victorie. Îi pomenește doar pe prenume, așa cum se vorbește în familie: „Ilie, și Nae, și Costică și Zoli, și Amza… toți!”. Orice suporter al Științei știe la cine se gândește.

Mitran mai povestește că a schimbat dimineață mesaje cu Ana Maria Păunescu, fiica poetului, care i-a trimis o poezie despre tatăl ei. Textul se încheie cu două versuri ale lui Adrian Păunescu, o întrebare despre viața noastră și despre ce s-a făcut cu ea.

O seară cu mai multă miză decât cele trei puncte

Nu e prima dată când Mitran scrie despre Știința cu inima: după victoria cu Botoșani, el vorbea despre „cifrul Științei” și despre o echipă care își caută adversari. Editorialul de azi e altfel: mai personal, mai trist, dar și cu speranță. „Nu numai moarte, ci și viață”, scrie el despre ziua de 5 noiembrie.

Diseară, de la 22:00, Știința primește vizita lui Egnatia, în etapa a treia a fazei principale din Conference League. Avem 4 puncte și o șansă mare să facem un pas important spre primăvara europeană. Când se va cânta „Cântec pentru Oltenia” pe „Oblemenco”, mulți dintre noi ne vom gândi la cei care ne-au învățat versurile. Să cântăm tare, ca să audă și EI. Hai Știința!

Sursă: Marius Mitran, editorial Fanatik

Conference League, faza principală

#	Echipa	M	V	E	Î	Gol.	Pct
1	Panathinaikos	2	2	0	0	7–2	6
2	Lugano	2	2	0	0	8–4	6
3	Brann	2	2	0	0	6–2	6
4	Trabzonspor	2	2	0	0	6–2	6
5	FC Twente	2	2	0	0	5–1	6
6	AS Monaco	2	2	0	0	5–1	6
7	St.Truiden	2	2	0	0	3–0	6
8	Hajduk Split	2	2	0	0	3–1	6
9	Brighton	2	1	1	0	4–0	4
10	FC Copenhagen	2	1	1	0	5–2	4
11	Universitatea Craiova	2	1	1	0	4–2	4
12	Mjaellby	2	1	1	0	3–1	4
13	Ajax	2	1	0	1	3–2	3
14	Borac Banja Luka	2	1	0	1	3–2	3