16 ani fără Adrian Păunescu, poetul Științei: omul care ne-a dat imnul și „Campioana unei mari iubiri”

de Cristian Enache · Declarații & Conferințe · 5 noiembrie 2026

Pe 5 noiembrie 2010, Știința și-a pierdut poetul. Au trecut 16 ani de la moartea lui Adrian Păunescu, omul care a pus în versuri dragostea Olteniei pentru echipa ei și care a lăsat tribunei noastre cuvintele pe care le cântăm și azi. Aniversarea tristă cade, ca un semn, chiar în ziua unei seri europene pe „Oblemenco”, cu Egnatia.

Copilul din Bârca, elevul de la „Carol I”

Adrian Păunescu s-a născut pe 20 iulie 1943, la Copăceni, în Basarabia, dar copilăria și-a petrecut-o în Oltenia, la Bârca, în județul Dolj. A învățat la Colegiul Național „Carol I” din Craiova, iar legătura cu orașul și cu regiunea nu s-a rupt niciodată. Poet, publicist, textier și om de presă, a rămas pentru suporterii Științei, înainte de toate, prietenul echipei.

A murit la București, pe 5 noiembrie 2010, la 67 de ani. Ediție Specială, care i-a dedicat un material la aniversare, amintește că poetul fusese internat la Spitalul Floreasca la sfârșitul lui octombrie, după ce sănătatea i se degradase grav în ultimele luni.

„Cântec pentru Oltenia”, imnul serilor mari

Cel mai trainic dar al lui Păunescu pentru Știința este imnul. Versurile pentru „Oltenia, Eterna Terra Nova”, cunoscut de toată lumea drept „Cântec pentru Oltenia”, sunt scrise de el, iar cântecul s-a născut în anii Craiovei Maxima, în contextul drumului istoric din Cupa UEFA din 1983, când echipa noastră a devenit prima formație românească ajunsă în semifinalele competiției. Imnul vorbește despre mândria regiunii și despre dragostea oamenilor de aici pentru fotbalul lor.

Tot lui Păunescu îi este atribuită și sintagma „Campioana unei mari iubiri”, pe care o purtăm cu noi de patru decenii: pe steaguri, pe fulare, în cântecele din peluză și chiar în hashtag-urile cu care ne semnăm postările. Puține echipe au un nume de alint dat de un poet. Știința are.

Ocrotitorul din anii Maximei

Ediție Specială îl descrie pe Păunescu drept „principalul scut al Științei” înainte de 1989, în fața presiunilor venite de la cluburile din Capitală. Publicația amintește câteva episoade care fac parte din legenda clubului: rolul pe care l-ar fi avut în aducerea lui Rodion Cămătaru la Craiova și sugestia făcută antrenorului Constantin Teașcă de a-l muta pe Costică Ștefănescu de la mijlocul terenului pe postul de libero. Ștefănescu avea să devină unul dintre cei mai buni fundași din istoria fotbalului românesc.

Cămătaru, golgheterul acelei generații, vorbește și azi cu aceeași dragoste despre echipă. Zilele trecute, spunea că își dorește ca Universitatea Craiova „să câștige tot”, într-o discuție despre Craiova Maxima și Știința de azi.

Transferul care n-a mai fost: Dobrin, la Craiova

Cea mai spectaculoasă poveste reamintită de Ediție Specială este cea din 1974. Păunescu ar fi mers personal la Pitești ca să-l convingă pe Nicolae Dobrin, „Prințul din Trivale”, să vină la Craiova. Dobrin ar fi acceptat și chiar ar fi jucat pentru Știința în câteva amicale, dar transferul n-a mai fost oficializat. Potrivit aceleiași surse, decizia s-a luat la cel mai înalt nivel politic al vremii, de teama reacției din Argeș, iar Dobrin s-a întors la FC Argeș, unde și-a petrecut aproape toată cariera.

Povestea rămâne una dintre marile întrebări ale istoriei noastre: cum ar fi arătat Știința anilor ’70 cu Dobrin lângă generația care urma să ducă numele Craiovei prin Europa? Răspunsul nu-l vom ști niciodată. Știm însă că, pentru Mircea Lucescu, cel mai mare fotbalist român pe care l-a văzut a fost tot un om al nostru, Ilie Balaci.

De ce contează și azi

Generația lui Balaci, Ștefănescu, Cămătaru, Irimescu și Silviu Lung a avut în spate un oraș întreg. Păunescu a fost vocea acelui oraș: a transformat bucuria din tribună într-un cântec și un sentiment într-un nume. De aceea, oricât de schimbat ar fi fotbalul, fiecare generație nouă a Științei moștenește și cuvintele lui.

Iar generația de azi are cu ce să le onoreze. Echipa lui Filipe Coelho a câștigat Cupa României, titlul și Supercupa și a strâns 4 puncte din primele două meciuri ale fazei principale din Conference League. În seara asta, de la 22:00, băieții noștri o primesc pe Egnatia, campioana Albaniei, pentru încă un pas spre primăvara europeană. Toate detaliile serii le găsești în ghidul nostru de meci.

Serile europene de pe stadionul din Craiova au fost marea iubire a lui Păunescu, iar „Cântec pentru Oltenia” s-a născut din ele. Când tribuna va cânta diseară, va cânta și pentru el.

Odihnă veșnică, poete. Campioana unei mari iubiri merge mai departe. Hai Știința!

Surse: Ediție Specială, Wikipedia – Adrian Păunescu, Wikipedia – imnul Universității Craiova, cronicile Poveștile Științei.