Ana-Maria Păunescu, despre tatăl ei: „Nu a uitat de Universitatea Craiova nicio clipă”

de Cristian Enache · Declarații & Conferințe · 5 noiembrie 2026

În ziua în care Știința își amintește de poetul ei, cea mai personală mărturie vine din casa lui. Ana-Maria Păunescu, fiica lui Adrian Păunescu, a vorbit într-un interviu exclusiv pentru Fanatik despre ultimele luni ale tatălui său, despre imnurile pe care le cântăm și azi și despre o dragoste pentru Universitatea Craiova care, spune ea, nu s-a stins nici pe patul de spital.

Meciurile Craiovei, până în ultima săptămână

Cel mai emoționant pasaj pentru noi, suporterii, este cel despre toamna lui 2010. Ana-Maria Păunescu povestește că tatăl ei a continuat să dicteze texte până în octombrie, când a fost internat, iar ultima poezie a fost scrisă tot pe patul de spital. Printre toate grijile acelor zile, una a rămas neschimbată: „nu a uitat de Universitatea Craiova nicio clipă”, a spus ea pentru Fanatik.

Fiica poetului își amintește că, în săptămâna în care Adrian Păunescu a plecat la Spitalul de Urgență Floreasca, familia se uita la programul Craiovei și căuta o soluție ca el să poată vedea meciurile. Până în ultima zi în care a fost conștient, a pregătit sumarul emisiunilor de radio și s-a ocupat de revista „Flacăra”, pe care Ana-Maria o conduce și astăzi. Numărul din noiembrie 2010 a fost singurul pe care nu l-a mai văzut. Când fiica a vrut să i-l ducă tipărit, el i-ar fi răspuns scurt: „Tu știi ce e de făcut”.

Pentru noi, care am scris de dimineață despre cei 16 ani fără poetul Științei, imaginea unui om grav bolnav care întreabă când joacă Craiova spune mai mult decât orice biografie.

Imnurile care nu se scriu la comandă

Adrian Păunescu a scris versurile a două dintre cele mai cunoscute imnuri ale fotbalului românesc: al nostru, „Cântec pentru Oltenia”, și al Rapidului. Întrebată despre ele, Ana-Maria Păunescu a ținut să corecteze formularea jurnalistului: nu sunt doar cele mai cunoscute, ci „cele mai frumoase imnuri din fotbalul românesc”.

Interviul aduce și o informație pe care puțini o știau. Potrivit fiicei sale, poetului i s-au oferit „sume importante” ca să scrie imnuri pentru Steaua și Dinamo, iar el a refuzat. Ana-Maria Păunescu nu crede că a fost un gest de frondă, ci o chestiune de convingere: „El nu a fost omul căruia să i se poată comanda un vers sau un cântec”, a spus ea, adăugând că arta adevărată „nu se scrie la comandă”.

Când a fost întrebată dacă tatăl ei se simțea mai aproape de Craiova decât de Rapid, fiica poetului a refuzat să facă un clasament. A comparat totul, zâmbind, cu un meci: în inima lui Adrian Păunescu, Rapid – Craiova s-ar fi terminat la egalitate. Respectăm răspunsul, chiar dacă noi, în tribună, ne permitem să credem că a existat și un gol în prelungiri pentru alb-albaștri.

„E casa lui acolo”

Ana-Maria Păunescu a vorbit și despre rădăcinile care îl legau de noi. Adrian Păunescu s-a născut în Basarabia, dar din părinți olteni, și a copilărit la Bârca, în Dolj, la mai puțin de 40 de kilometri de Craiova. Fiica lui amintește că, în anii de liceu, făcea naveta cu trenul până în oraș. „L-au legat foarte multe de Oltenia, de Craiova. E casa lui acolo”, a spus ea, fără să uite să adauge că poetul se simțea acasă și în Ardeal, și în Moldova, și în Basarabia.

Despre ce simțea când auzea un stadion întreg cântându-i versurile, fiica sa recunoaște că nu au vorbit niciodată direct. Știe însă, din privirea lui, că era mândru că scrisese cele mai frumoase două imnuri și că simțea dragostea oamenilor. Seara asta, când „Cântec pentru Oltenia” va răsuna pe „Ion Oblemenco”, mărturia ei capătă o greutate aparte.

Balaci, Dobrin, Hagi și Lucescu

Întrebată despre jucătorii Craiovei Maxima, Ana-Maria Păunescu a spus că tatăl ei a avut „o legătură într-adevăr specială” cu Ilie Balaci. Numele lui Balaci a revenit des în ultimele zile pe site-ul nostru, după ce Mircea Lucescu l-a numit cel mai mare fotbalist român.

Fiica poetului a mai amintit că Adrian Păunescu l-a iubit foarte mult pe Nicolae Dobrin, căruia i-a dedicat o poezie la moartea acestuia, și că a avut o relație foarte strânsă cu Gică Hagi. Își aduce aminte, din copilărie, de emisiunea în care poetul a contribuit la readucerea lui Hagi la echipa națională. Tot în interviu, ea povestește că Adrian Păunescu și Mircea Lucescu au fost prieteni în tinerețe și că, la o reîntâlnire de acum câțiva ani, antrenorul i-a vorbit despre tatăl ei cu multă căldură. Despre Craiova Maxima, concluzia ei e simplă: generația aceea a însemnat pentru poet ce a însemnat pentru orice iubitor adevărat de fotbal și de performanță.

Moștenirea care trăiește pe stadion

Ana-Maria Păunescu nu crede că tatăl ei riscă să rămână în memoria tinerilor doar prin imnurile de fotbal. Spune însă că acestea sunt o dovadă a „vieții lui de după viață”: chiar dacă poetul nu se află în programa școlară, versurile lui continuă să fie cântate de mii de oameni, la Craiova și în Giulești. Ea a amintit și că „Flacăra” apare lunar în 2026 și că în decembrie va porni într-un turneu de muzică folk și poezie, „Noaptea de a fi om”, cu zece spectacole în țară, unde se cântă multe versuri ale tatălui ei.

Pentru noi, partea aceasta are un înțeles foarte concret. Mulți dintre puștii care vor sta diseară în peluză, cu fularul ridicat, cântă imnul fără să știe cine l-a scris. Dacă o seară europeană îi face să caute numele lui Adrian Păunescu, moștenirea lui și-a făcut încă o dată treaba. Despre aceeași zi grea a scris și Marius Mitran, într-un editorial despre 5 noiembrie.

Diseară, imnul lui pe „Oblemenco”

La ora 22:00, Știința primește vizita campioanei Albaniei, Egnatia, în a treia etapă a fazei principale din Conference League. Avem patru puncte după primele două meciuri, iar o victorie ne-ar apropia serios de calificare. Când stadionul va cânta „Cântec pentru Oltenia”, va fi și un omagiu pentru omul care, după spusele fiicei lui, se interesa de meciurile Craiovei până în ultimele zile. Să-i facem cinste. Hai Știința!

Surse: Fanatik (interviu exclusiv cu Ana-Maria Păunescu)