„Orașul se oprea când trecea el”: noaptea de la Perinița în care Ilie Balaci a adunat sute de oameni

de Cristian Enache · Declarații & Conferințe · 6 noiembrie 2026

Sunt oameni care nu mai au nevoie să intre pe teren ca să umple o sală. Jurnalistul Narcis Drejan a povestit, în exclusivitate pentru Fanatik, o noapte de la restaurantul Perinița din Craiova, în care simpla apariție a lui Ilie Balaci a strâns sute de oameni în jurul lui. Iar o femeie, ajunsă lângă „Minunea Blondă”, a leșinat când a aflat că e chiar el.

În acest articol

Alexandru CicâldăuNicușor Bancu

Povestea vine la două zile după ce Mircea Lucescu, prin amintirile lui Marius Mitran, l-a numit pe Balaci cel mai mare jucător pe care l-a văzut. De data aceasta, unghiul e altul: nu ce făcea Balaci cu mingea, ci ce făcea cu un oraș întreg.

Petrecerea salvării și omul care a schimbat seara

Drejan își amintește o seară în care Universitatea Craiova sărbătorea evitarea retrogradării, cu Emil Săndoi pe bancă, după ce acesta se retrăsese din fotbalul jucat. Bucuria se mutase la Perinița, iar petrecerea era deja în toi când, în miez de noapte, a apărut Balaci. Nu mai era fotbalist activ de mult, dar asta nu a contat deloc.

„El era, parcă, un magnet pentru oameni”, a povestit jurnalistul. „În momentul acela, la Perinița, au apărut de nicăieri sute de oameni.” Și, ca să nu existe dubii, a ținut să adauge: „Vă dau cuvântul de onoare, erau sute de oameni.”

Nu era un meci, nu era o festivitate oficială, nimeni nu anunțase nimic. Vestea că Balaci e la restaurant a circulat din gură în gură, iar oamenii au venit pur și simplu să-l vadă. E genul de scenă pe care o înțelege oricine a crescut cu poveștile tribunei din Bănie.

„Dumneavoastră sunteți Ilie Balaci?”

Momentul pe care Drejan nu l-a uitat a venit când o femeie a reușit să-și facă loc până lângă fostul mijlocaș. A pus mâna pe el și l-a întrebat dacă e chiar Balaci. Legenda noastră a confirmat, iar femeia a leșinat pe loc. „Au ținut-o oamenii, i-au dat niște apă. Și-a revenit și nu-i venea să creadă că Balaci e lângă ea”, a relatat jurnalistul.

Poate părea o anecdotă exagerată pentru cine nu a trăit acei ani. Pentru suporterii care l-au văzut jucând, nu e. Balaci nu a fost doar un fotbalist bun într-o echipă bună: a fost chipul unei epoci în care Craiova se simțea, prin echipa ei, egala oricui din Europa.

Criteriul lui Drejan: ce lasă un fotbalist în urmă

Povestea face parte dintr-o discuție mai largă, veche de când lumea fotbalului românesc: cine e cel mai mare jucător al țării? Numele care revin mereu sunt Gheorghe Hagi, Nicolae Dobrin și Ilie Balaci. Drejan propune un criteriu în plus față de goluri și trofee: urma pe care fotbalistul o lasă în comunitatea lui.

„Când mă refer la cel mai mare fotbalist al țării, mă gândesc și la ce a produs la nivel social în acel loc”, a explicat el pentru Fanatik. Jurnalistul a dat exemplul lui Hagi, readus la echipa națională cu implicarea lui Adrian Păunescu, întrebându-se câți oameni ar fi ieșit în stradă pentru altcineva. Apoi s-a întors la Craiova: „Orașul se oprea când trecea pe acolo. Nu mai exista timp și ceas în Craiova când trecea Balaci pe acolo sau ajungea în oraș.”

E o măsură pe care o cunoaștem bine. La noi, legendele nu se numără doar în statistici, ci în felul în care sunt pomenite la o cafea, în tribună sau în drum spre stadion. Balaci a rămas, pentru mai multe generații, punctul de referință, omul cu care sunt comparați toți mijlocașii talentați care îmbracă tricoul alb-albastru.

Minunea Blondă și Craiova Maxima

Ilie Balaci a fost creierul generației care a purtat numele Universității Craiova prin Europa. A fost campion al României cu Știința în 1974, 1980 și 1981, a câștigat cu ea și Cupa României și a fost unul dintre oamenii de bază ai echipei care a ajuns în semifinalele Cupei UEFA în sezonul 1982-1983, cea mai frumoasă campanie europeană din istoria clubului. Generația lui e povestită pe larg în seria noastră despre legendele Științei.

Balaci ne-a părăsit în 2018, dar poveștile despre el nu s-au oprit. Fie că vin de la un mare antrenor precum Lucescu, de la jurnaliști care l-au urmărit de aproape sau de la suporterii care îl țin minte de pe vechiul stadion, toate spun același lucru: a fost mai mult decât un jucător, a fost o parte din identitatea orașului.

De la Perinița la serile europene de azi

Povestea lui Drejan apare într-o săptămână bună pentru Știința. Joi seară, pe „Ion Oblemenco”, băieții noștri au trecut de Egnatia cu 2-0, cu golurile lui Cicâldău și Bancu, și au urcat la 7 puncte în faza principală a Conference League. Tribuna care a împins echipa de la primul la ultimul minut e urmașa celei care, cu decenii în urmă, se aduna în jurul lui Balaci ori de câte ori apărea în oraș.

Poate că asta e cea mai frumoasă moștenire a lui: ideea că un fotbalist al Științei poate face un oraș întreg să se oprească. Acum e rândul generației lui Filipe Coelho să ducă povestea mai departe. Urmează deplasarea de la Arad, cu UTA, apoi, pe 26 noiembrie, Brighton. Hai Știința!

Surse: Fanatik (relatarea lui Narcis Drejan), arhiva Poveștile Științei.