de Florin STANCU · 4 noiembrie 2026
Universul îți trimite uneori în cale oameni frumoși, oameni cu energie pozitivă, oameni care, prin felul lor de a fi, îți dau încredere că bunătatea, modestia și omenia nu au dispărut din lumea în care trăim.
Întotdeauna mi-a plăcut să scriu despre oamenii de calitate și, mai ales, despre tinerii frumoși, serioși, muncitori, care au visuri și își doresc să ajungă la performanță. În ultimul an am scris mult despre Universitatea Craiova și despre marea majoritate a fotbaliștilor care îmbracă tricoul Științei. Am făcut-o cu sinceritate, cu respect și cu convingerea că un cuvânt bun, spus la momentul potrivit, poate însemna foarte mult pentru un sportiv.
Astăzi vreau să vorbesc despre un tânăr aparte. Numele lui este Mihnea Rădulescu!
Povestea mea cu Mihnea a început, într-un fel, anul trecut, pe Arena Națională, la meciul împotriva celor de la FCSB. Eram în apropierea locului în care s-a produs accidentarea și am auzit chiar zgomotul acelei clipe nefericite. Un tânăr fotbalist, cu un talent rar întâlnit, suferea o ruptură a ligamentelor încrucișate.
A fost un moment greu, mai ales pentru cineva care știe câtă muncă, pasiune și sacrificiu se ascund în spatele carierei unui fotbalist.
Am scris despre el de două-trei ori, dar am considerat că nu trebuie să insist până când nu se va recupera sută la sută, până când nu va reveni la parametrii fizici și sportivi care să-i permită să-și arate adevărata valoare, poate chiar să fie mai puternic decât înaintea accidentării.
A venit însă meciul de duminică, împotriva celor de la FC Botoșani. Mihnea a fost introdus pe teren și, în opinia mea, a făcut cel mai bun meci al său de la revenirea după accidentare. Am văzut un jucător cu încredere, curaj, disponibilitate la efort și dorință de afirmare. Am văzut talentul pentru care merită să avem răbdare și încredere.
Dar ceea ce vreau să vă povestesc astăzi depășește cu mult terenul de fotbal.
Am cunoscut în viața mea mulți fotbaliști. Am întâlnit caractere diferite, oameni cu personalități și povești aparte. Dar Mihnea Rădulescu m-a impresionat într-un mod cu totul special. Este, din punctul meu de vedere, unul dintre cei mai frumoși tineri pe care am avut ocazia să-i cunosc.
Și poate că nu întâmplător ne-am întâlnit. Locuim la aproximativ 200 de metri unul de celălalt. El în zona Madona Dudu, eu chiar lângă Catedrala Sfântul Dumitru.
Astăzi, în această după-amiază, ne-am întâlnit, la o mică mișcare prin părculeț și în fața Catedralei. Am stat de vorbă și am descoperit, încă o dată, un om care m-a impresionat prin felul său de a fi.
Mihnea este un copil credincios. Merge la Catedrală, acolo unde se reculege și își găsește liniștea. Are o energie pozitivă și o blândețe care parcă nu mai sunt specifice lumii în care trăim. Are bun-simț, este modest, foarte serios, muncitor și încrezător în forțele și în puterile lui.
Este genul de tânăr care nu simte nevoia să vorbească mult despre el. Îl recomandă comportamentul, educația și felul în care privește viața.
Un lucru m-a surprins și m-a emoționat în mod deosebit. Mi-a povestit că, la sfârșitul anului trecut, a citit prima mea postare despre fotbal. Mi-a spus că apreciază ceea ce scriu și că are convingerea că postările mele sunt citite și de colegii săi, iar eu completez și de membrii staffului.
Mai mult decât atât, mi-a mărturisit că i-a plăcut faptul că am fost alături de jucători, că i-am sprijinit și că, inclusiv atunci când un fotbalist nu a avut o evoluție bună, am ales să-l încurajez, nu să-l desființez.
Pentru mine, aceste cuvinte au însemnat enorm.
Nu am scris niciodată pentru a câștiga simpatia cuiva. Am scris pentru că iubesc fotbalul, pentru că respect munca și pentru că am convingerea că un jucător trebuie judecat cu echilibru, nu doar după un meci mai puțin reușit. Fotbalul are nevoie de analiză și de critică atunci când este cazul, dar are nevoie și de încurajare, de înțelegere și de oameni care să vadă dincolo de o simplă evoluție.
Pot spune că între mine și Mihnea s-a legat o prietenie frumoasă, bazată pe omenie, respect și caracter. Desigur, el este un copil în raport cu vârsta mea, dar tocmai de aceea apreciez și mai mult maturitatea cu care gândește și se comportă.
Din punct de vedere fotbalistic, cred că Mihnea trebuie să joace mult mai mult. De ce nu, să devină titular! Consider că momentul lui a sosit. Are nevoie de încredere, de continuitate și de minute pe teren. Talentul există, calitățile sunt acolo, iar după tot ceea ce a traversat, cred că merită să i se acorde șansa de a demonstra cât poate.
Îmi pare sincer rău că nu a mai putut fi trecut pe lista pentru meciul de mâine din Conference League, în condițiile în care Roux este accidentat. Din păcate, acestea sunt regulile competiției, iar lista nu mai poate fi modificată până în luna decembrie. Uneori, fotbalul are și astfel de nedreptăți, pe care trebuie să le acceptăm.
Sunt însă convins că antrenorul Filipe Coelho va găsi momentele potrivite pentru a se baza tot mai mult pe talentul și capacitatea lui Mihnea. Un fotbalist cu asemenea calități merită să primească încredere.
Mai mult, cred cu tărie că, datorită talentului, caracterului, modestiei și bunului-simț, Mihnea Rădulescu poate ajunge la echipa națională a României. Nu spun aceste lucruri doar pentru că am avut ocazia să-l cunosc, ci pentru că văd în el un tânăr care are toate premisele să crească frumos și să ajungă la un nivel înalt.
Mă bucur din suflet că un talent precum Mihnea nu s-a pierdut după o accidentare atât de grea. Mă bucur că a avut puterea să treacă peste acel moment și că astăzi îl vedem din nou pe teren, cu aceeași dorință de a juca și de a demonstra.
Este un profesionist desăvârșit, un băiat cu capul pe umeri și, înainte de toate, un OM FRUMOS.
Știți ce cred? Că uneori, dincolo de goluri, pase decisive, statistici și trofee, cele mai frumoase descoperiri pe care le faci prin intermediul fotbalului sunt oamenii. Iar Mihnea este unul dintre acei oameni despre care merită să vorbești nu doar pentru ceea ce poate face cu mingea la picior, ci și pentru ceea ce este în afara terenului.
Felicitări, Mihnea!
Să rămâi același băiat modest, credincios, muncitor și cu sufletul curat! Să ai sănătate, să fii ferit de accidentări și să muncești în continuare cu aceeași seriozitate.
Noi, cei care iubim Știința, ne dorim să te vedem strălucind în tricoul alb-albastru. Iar eu îmi doresc să ajungi acolo unde talentul și caracterul tău îți dau dreptul să visezi: în tricoul echipei naționale!
Mihnea, fă-ne mândri! Dar, indiferent cât de sus vei ajunge, să nu uiți niciodată să rămâi omul frumos de astăzi!
Pentru că talentul te poate duce departe, dar caracterul te face să fii respectat oriunde în lume.
HAI, ȘTIINȚA! 💙
Articole similare
Știri
Cine este Egnatia: campioana Albaniei, la prima ei toamnă în faza principală
Știri
