Despre bucuria de a fi suporter, despre recunoștință, dar și despre invidie și răutate!

de Florin STANCU · 3 noiembrie 2026

Dragi prieteni,

Ceea ce am văzut în ultimul an nu am crezut că poate fi posibil!

Să ai o echipă în Liga I, să ai o formație care se bate în fiecare an pentru primele locuri, care a câștigat trofee, care ne oferă satisfacții și care are șansa să lupte din nou pentru titlu și pentru un parcurs european frumos, iar tu să fii permanent nemulțumit… mi se pare greu de înțeles.

Cred că ori avem o mare problemă ca oameni, în această zonă atât de învolburată, ori pretențiile noastre au devenit exagerat de mari, pentru că am ajuns să avem impresia că totul ni se cuvine.

Atunci când avem pretenții exagerate de la jucători, poate ar trebui să ne întrebăm, în primul rând, pe noi înșine ce ne dorim de la viață.

Alegem să trăim clipa la intensitate maximă, să ne bucurăm de frumusețea momentului, să apreciem ceea ce ni se oferă și chiar să dăm o dimensiune spirituală acestor bucurii? Sau alegem să fim veșnic nemulțumiți, să trăim într-o permanentă stare de stres, frustrare și tensiune?

Da, sunt total de acord să ne spunem punctul de vedere atunci când echipa este în afara play-off-ului, când în competițiile europene este ciuca bătăilor sau când părăsește competiția încă din primul tur. Critica este necesară, dar trebuie să fie constructivă și să aibă măsură.

Dar acum?

Avem ocazia să câștigăm un nou titlu! Avem ocazia să ajungem într-o fază superioară a competiției europene! Avem o echipă care ne oferă motive reale de bucurie și speranță.

Trebuie doar să fim conectați la maximum, să avem încredere în jucători, în antrenor și în proiectul acestei echipe.

Vreau să vă spun și ceva personal.

În ultimul an am văzut atât de multă invidie și răutate, încât uneori am ajuns să mă întreb dacă merită să te implici atât de mult sufletește.

Am crezut că, dacă scriu, dacă transmit mesaje pozitive, dacă susțin echipa și încerc să aduc un plus de încredere în jurul ei, pot ajuta mai mult. Poate am ajutat și poate încă ajut. Dar atunci când citesc răutăți pe care nu le-am întâlnit în nicio altă parte, nu pot să nu simt o stare profundă de dezamăgire.

Eu sunt un om care nu deranjează pe nimeni. Din contră, sar în sprijinul celor care îmi solicită ajutorul. Nu am nimic de împărțit cu nimeni și nu consider că trebuie să transformăm pasiunea pentru Universitatea Craiova într-un motiv de conflict.

Fiecare are dreptul să scrie, să-și exprime opiniile și să-și susțină punctul de vedere. M-aș bucura sincer să văd din ce în ce mai mulți suporteri care scriu, care promovează echipa și care contribuie la dezvoltarea acestei comunități.

Eu voi continua să scriu pentru acei suporteri de mare calitate, pentru oamenii care înțeleg fotbalul, care știu să aprecieze munca și care trăiesc această pasiune cu sufletul. Ei merită enorm!

Mă bucur să văd că suporteri din alte județe au creat bloguri și pagini pentru a mă ajuta să promovăm mai bine această echipă și această comunitate. Este o dovadă că atunci când există respect și solidaritate putem construi lucruri frumoase.

Sunt prea hârșit în această viață ca să nu înțeleg oamenii și să nu-mi dau seama de ceea ce se întâmplă în jurul meu. Experiența m-a învățat să privesc dincolo de cuvinte și să fac diferența între apreciere sinceră și alte intenții.

Mă bucur să văd că Marian Iancu îmi distribuie din postări. Mă onorează faptul că un om cu experiență își face timp să citească și să aprecieze ceea ce scriu. Este important să știi că munca și implicarea ta sunt observate și de oameni care au experiență și discernământ.

Mă bucur enorm și de faptul că postările mele ajung lunar la aproximativ 3,5 milioane de cititori. Dincolo de orice cifră, pentru mine contează că mesajele despre Universitatea Craiova ajung la atât de mulți oameni.

Concluzia mea, după tot ceea ce am scris în ultimul an, este că am contribuit, alături de echipă și de această comunitate frumoasă, la ceea ce s-a întâmplat până în prezent.

Am încercat să susțin, să încurajez, să transmit încredere și să aduc un pic de echilibru într-un spațiu în care uneori criticile au ajuns să acopere bucuria fotbalului.

Eu aleg să mă bucur de această echipă, să trăiesc fiecare meci cu emoție și să cred în ceea ce putem realiza împreună.

Pentru că, dincolo de rezultate, clasamente și trofee, fotbalul înseamnă emoție, apartenență, prietenie și bucuria de a fi împreună.

Să nu uităm să ne bucurăm de Știința noastră! S-ar putea ca, într-o zi, să ne uităm în urmă și să ne dăm seama că am trăit momente extraordinare, dar am fost prea ocupați să fim nemulțumiți ca să le apreciem.

„Fericirea nu înseamnă să ai întotdeauna tot ceea ce îți dorești, ci să știi să prețuiești ceea ce ai și să te bucuri de ceea ce trăiești. Pentru că, uneori, alergând după perfecțiune, uităm să trăim frumusețea prezentului.”

💙🤍 Să iubim Știința, să ne bucurăm de ea și să nu uităm că fotbalul este, înainte de toate, o emoție!

HAI, CRAIOVA!