
de George Fedorovici · 9 septembrie 2026
Una dintre marile legende ale Științei a împlinit 70 de ani. Silviu Lung, portarul Craiovei Maxima, a vorbit cu emoție despre carieră, despre prieteni și despre seri europene pe care suporterii mai în vârstă nu le-au uitat niciodată.
„Am ajuns la 70 de ani”
„Vrând, nevrând, viața merge înainte, am ajuns la 70 de ani. Nu mă pot face că nu realizez”, a spus Lung. A povestit că își petrece ziua cu cercul de prieteni, chiar la cofetăria lui Sorin Cârțu, colegul lui din anii de aur, dar și cu familia, despre care spune că l-a ajutat enorm când a avut nevoie.
Un palmares de excepție
Lung a câștigat două titluri de campion cu Universitatea Craiova, în 1980 și 1981, și încă unul cu Steaua, în 1989. Are cinci Cupe ale României câștigate în Bănie și una în Ghencea. În 1984 a fost desemnat cel mai bun fotbalist român, o performanță rară pentru un portar. A apărat de 76 de ori poarta naționalei, inclusiv la EURO 1984 și la Cupa Mondială din 1990.
Craiova, mai aproape decât Steaua
Deși cu Steaua a jucat o finală de Cupa Campionilor, în 1989, Lung spune că cel mai aproape de un trofeu european a fost cu Știința. „Deși cu Steaua am jucat finală, cu Universitatea Craiova am fost mai aproape de trofeu european”, a mărturisit el, cu gândul la parcursul Craiovei Maxima până în semifinalele Cupei UEFA, în 1983.
Maradona, Balaci și Hagi
Întrebat care a fost cel mai mare fotbalist întâlnit ca adversar, Lung nu a ezitat: Diego Maradona. „Avea o tehnică și o ușurință în mișcări incredibilă. Balaci și Hagi se asemănau în joc cu el, dar totuși el a fost unicul Diego Maradona”, a spus portarul. Faptul că îl pune pe Ilie Balaci, colegul lui de la Craiova, alături de Maradona spune totul despre acea generație.
Lung a vorbit și despre naționala de la Mondialul din 1990, pe care o consideră la fel de bună ca generația din 1994. „Dacă treceam în optimi de Irlanda, la penalty-uri, cred că ajungeam departe”, a spus el.
O familie de portari
Numele Lung a rămas legat de poarta Științei și prin fiul lui, Silviu Lung jr., care a apărat ani buni la Craiova și a făcut parte din lotul eventului, înainte să se despartă de club în această vară.
Lung a vorbit cu sinceritate și despre momentele grele. A recunoscut că eliminarea din preliminariile Cupei Mondiale din 1994, la Košice, încă îl doare, dar a spus că preferă să rămână cu amintirile frumoase. „Am jucat la națională cât mi-a fost scris să joc”, a spus fostul portar.
De la Carei la Craiova
Silviu Lung s-a născut pe 9 septembrie 1956, la Sânmiclăuș, în județul Satu Mare. A fost legitimat prima dată la Victoria Carei, în 1971, iar în 1974 a debutat în Divizia A cu Universitatea Craiova. A rămas 14 sezoane în Bănie, iar cu cei 1,94 metri ai lui a devenit unul dintre cei mai siguri portari ai generației. Cupele câștigate cu Știința au venit în 1977, 1978, 1981, 1983 și 1993.
În 1988 a plecat la Steaua, unde a câștigat din primul sezon campionatul și Cupa, apoi a jucat în Spania, la Logroñés. S-a întors acasă, la Craiova, în sezonul 1992-1993, cel în care a mai ridicat o Cupă a României, și s-a retras în 1994. În martie 2008 a fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” clasa a III-a.
Benfica, 1983: eliminați fără să pierdem
Când spune că a fost mai aproape de un trofeu european cu Craiova decât cu Steaua, Lung se gândește la semifinala Cupei UEFA cu Benfica. „Teoretic, în ’89 cu Steaua, că am jucat cu Cupa Campionilor pe masă, dar practic în ’83, când am jucat cu Universitatea Craiova cele două meciuri”, a explicat el. Știința a terminat 0-0 pe „Da Luz” și 1-1 în Bănie și a fost eliminată fără să piardă, din cauza regulii golului marcat în deplasare.
Finala din 1989 cu AC Milan, pierdută de Steaua cu 0-4, o descrie altfel: „Nu am avut nicio șansă. Am fost luați cu un presing de jucătorii lui Milan de nu am știut ce mai e cu noi pe teren!” Echipa italiană îi avea pe Gullit, Van Basten, Rijkaard, Baresi, Maldini și Ancelotti și învinsese Real Madrid cu 5-0 în semifinale.
Momentul greu și rivalii
Lung a povestit și despre cea mai grea perioadă de la Craiova, când clubul s-a gândit să-l aducă pe Helmuth Duckadam în locul lui. „Treceam printr-o formă mai slabă, se întâmplă, dar mi-am revenit în cele din urmă și am apărat foarte bine în acea campanie internațională din 1982-1983”, a spus el. Duckadam nu a mai venit, iar Lung și-a continuat rivalitatea cu Gabi Boldici, despre care spune că a fost „un portar foarte bun” și că s-au împins unul pe altul de la spate.
La națională, rivalul a fost Dumitru Moraru, cu care ține legătura și astăzi. „Știam clar că va apăra la națională cel care e mai bun dintre noi”, a spus Lung. Și, privind înapoi, rezumă totul simplu: „Cât am jucat fotbal am încercat mereu să dau tot ce a fost mai bun din mine.”
La mulți ani, domnule Silviu Lung! Pentru generații întregi de suporteri, numele dumneavoastră înseamnă siguranță între buturi și nopți europene în care Craiova a uimit continentul.


