De ce scriu mult despre Știința? Povestea din spatele postărilor mele

Uneori, cred că este momentul să le explic celor care mă citesc de ce am ales să scriu într-un stil diferit despre Universitatea Craiova. De ce postările mele sunt mai lungi, de ce încerc să cuprind atât de multe lucruri în ele și de ce, în fiecare dimineață, unii dintre voi găsiți aici ceva ce nu seamănă cu o simplă știre de presă.

Totul a început cu o idee. O idee în care am crezut și de la care nu am vrut să mă abat. Atunci când am început să scriu despre Știința, m-am gândit foarte mult la felul în care ar trebui să arate postările mele. Am analizat, am cântărit lucrurile și am ajuns la concluzia că cel mai potrivit ar fi să le construiesc sub forma unor articole, ceva mai ample, în care să am timp să explic, să analizez și să pun în valoare lucruri care, uneori, trec neobservate.

Mi-am dorit să fiu diferit. Nu să scriu doar pentru a transmite o informație, ci să ofer o perspectivă, o poveste, o emoție. Mi-am dorit să-i obișnuiesc pe cititorii mei cu altceva, cu un stil personal, în care fotbalul să nu însemne doar scoruri, marcatori, clasamente și declarații, ci și oameni, caractere, muncă, speranțe, sacrificii și sentimente.

Bineînțeles, au existat multe voci care mi-au spus, încă de la început, că postările mele sunt prea lungi. Unele dintre aceste voci se aud și astăzi. Le înțeleg punctul de vedere și îl respect. Fiecare om are propriul mod de a citi, de a se informa și de a se raporta la fotbal.

Dar răspunsul meu este simplu: așa am dorit să scriu!

Nu am urmărit să fiu pe placul tuturor și nici să mă încadrez într-un tipar. Am ales un drum al meu, cu riscurile și satisfacțiile lui. Am preferat să spun mai multe, atunci când am simțit că sunt lucruri care merită explicate, decât să mă opresc la câteva fraze doar pentru a câștiga câteva secunde din timpul cititorului.

Și, în timp, am descoperit ceva care mă bucură enorm: sunt foarte mulți oameni care s-au obișnuit cu stilul meu, care îl apreciază și care îmi citesc postările tocmai pentru că sunt diferite și empatice.

Unii dintre ei se trezesc la prima oră a dimineții și își încep ziua citind presa într-o formă aparte. Nu doar pentru a afla ce s-a întâmplat la Universitatea Craiova, ci și pentru a înțelege de ce s-au întâmplat anumite lucruri, ce se ascunde dincolo de un rezultat, ce poate însemna o alegere a antrenorului sau ce merită remarcat la un jucător.

Tocmai acesta a fost scopul postărilor mele lungi, uneori foarte lungi: să aduc în prim-plan lucruri mai puțin cunoscute, detalii interesante și perspective pe care suporterul Universității Craiova poate nu a avut timpul sau ocazia să le descopere.

Mi-am dorit ca, dincolo de pasiunea noastră comună pentru Știința, să existe și bucuria de a afla ceva nou. Să privim împreună echipa din mai multe unghiuri, să înțelegem mai bine oamenii care o alcătuiesc și să nu ne grăbim să judecăm înainte de a cunoaște toate detaliile.

Uneori, în spatele unui gol se află o muncă nevăzută. În spatele unei schimbări poate exista o strategie. În spatele unui jucător care traversează o perioadă dificilă se pot ascunde emoții, presiune și eforturi despre care știm prea puțin.

Iar eu cred că toate acestea merită povestite.

De aceea, intenționat, scriu mult. Îmi pregătesc multe dintre postări încă din seară, iar pe unele le scriu chiar la prima oră a dimineții. Sunt zile în care îmi răpesc două-trei ore din timpul meu pentru a documenta, a analiza, a găsi ideea potrivită și a așeza cuvintele astfel încât să transmită ceea ce simt și ceea ce consider că merită să știe suporterii.

Două-trei ore în fiecare zi nu sunt puține. Aș putea face multe alte lucruri în acest timp. Dar nu simt că pierd aceste ore.

Le investesc într-o pasiune. Într-o poveste care pentru mine se numește Universitatea Craiova. Scriu cu plăcere, cu implicare și cu emoția omului care nu privește fotbalul doar de la distanță. Pentru mine, Știința înseamnă mult mai mult decât o echipă care câștigă sau pierde. Înseamnă amintiri, trăiri, oameni, speranțe și o legătură sufletească greu de explicat celor care nu au simțit niciodată ce înseamnă să porți în inimă culorile alb-albastre.

Nu îmi propun să am întotdeauna dreptate. Îmi propun să privesc lucrurile cu echilibru, să fiu empatic, să nu mă grăbesc cu verdictele și să încerc să înțeleg înainte de a judeca.

Și mai vreau ceva: ca omul care îmi citește postarea să simtă că timpul petrecut aici nu a fost irosit. Să plece cu o informație nouă, cu o idee la care nu se gândise sau, pur și simplu, cu o emoție frumoasă.

Poate că nu toată lumea va aprecia vreodată acest stil. Și este firesc. Nu scriem cu toții la fel și nici nu trebuie să gândim la fel.

Dar, dacă există oameni care și-au făcut un obicei din a-mi citi postările dimineața, dacă există suporteri care îmi spun că apreciază felul în care scriu, că descoperă lucruri interesante sau că simt că cineva le vorbește despre Știința cu sufletul, atunci înseamnă că am reușit să construiesc ceva frumos.

Iar pentru mine, aceasta este una dintre cele mai mari satisfacții.

Nu vreau să fiu doar un om care scrie despre Universitatea Craiova. Vreau să fiu un om care lasă ceva în urma cuvintelor sale.

O idee, o emoție, o amintire, o perspectivă diferită. Poate chiar câteva minute de bucurie la începutul unei zile.

Pentru că eu cred că suporterii merită mai mult decât informații. Merită respect, explicații, sinceritate și povești spuse cu sufletul.

Așadar, da, voi continua să scriu mult. Voi continua să pregătesc articole ample, să caut detalii, să analizez și să încerc să aduc în fața voastră lucruri care merită descoperite.

Nu din dorința de a demonstra ceva cuiva, ci pentru că acesta este felul meu de a-mi arăta dragostea pentru Știința.

Iar dacă stilul meu este diferit, îmi doresc ca această diferență să rămână semnătura mea. Vă mulțumesc tuturor celor care mă citiți, celor care îmi împărtășiți ideile, celor care mă contraziceți cu argumente și celor care vă opriți câteva minute din agitația unei zile pentru a parcurge ceea ce scriu.

Fiecare lectură, fiecare mesaj și fiecare dialog îmi dau motive să continui.

La urma urmei, poate că acesta este cel mai frumos lucru pe care îl poate construi un om prin cuvintele sale: o legătură cu alți oameni, uniți de aceeași pasiune.

Iar pasiunea noastră are un nume: UNIVERSITATEA CRAIOVA!

Știința nu este doar subiectul despre care scriu. Este motivul pentru care, zi după zi, găsesc ceva nou de povestit.

Hai, Știința!

P.S.: Vreau păreri și propuneri

Articol publicat inițial de Florin Stancu pe pagina sa de Facebook.