Pe „Central”, cu ore înainte de meci: când Știința era echipa rebelă a unei țări întregi

de George Fedorovici · 5 noiembrie 2026

Diseară mergem pe un stadion modern, cu scaune numerotate, bilete pe telefon și acoperiș deasupra capului. Dar vreau să vă duc puțin înapoi, pe vechiul „Central”, în anii în care Știința nu era doar o echipă de fotbal. Era o sărbătoare, o formă de libertate și, pentru mulți români, singura echipă de care puteai să fii mândru fără să ți se ceară socoteală.

Stadionul plin de dimineață

Stadionul „Central” din Craiova, plin, la un meci din noiembrie 1967 (foto: revista „Sport”, 21 noiembrie 1967, domeniu public).

Cine a prins anii ’70 și ’80 știe: la meciurile mari, nu veneai la stadion cu o oră înainte. Veneai de dimineață. Oamenii coborau din trenuri și din autobuze din tot Doljul, din Olt, din Gorj, din Mehedinți, din Vâlcea, și ocupau gradenele cu ore bune înainte de fluier. Băncile erau de lemn, locurile nu erau numerotate, iar cine întârzia rămânea pe scări sau pe garduri.

„Mergeam la stadion de la 9-10 dimineața, cu mâncare și apă la noi, de frică să nu cumva să nu mai prindem loc”, povestea un suporter al acelor ani, Mitu Tuță, pentru ProSport. Înainte de meciul cu Dinamo din mai 1975, peste 500 de suporteri au dormit pe stadion ca să fie siguri că văd meciul a doua zi, scrie Dan-Silviu Boerescu în cartea „Craiova Maxima, campioana mai multor iubiri”.

Așa le știu și eu din poveștile celor mai bătrâni: pe gradene se întindea câte un ziar, ieșeau din traistă slănina, brânza, ceapa și pâinea, sticla de vin trecea din mână în mână, iar pe genunchi se juca table până la începerea meciului. Stadionul devenea o curte mare a Olteniei, în care toată lumea se cunoștea, chiar dacă nu se văzuse niciodată.

Un memorialist al acelor seri, SPORTescu, descrie atmosfera dinaintea meciului cu Kaiserslautern din martie 1983: „Cu trei ore înainte de startul partidei, «Centralul» din Bănie era populat de cei mai fierbinți fani.” La meciurile mari europene, din Bayern, Fiorentina, Bordeaux, Kaiserslautern sau Benfica, fișele vremii notează între 40.000 și 50.000 de oameni pe un stadion care, după modernizarea din 2002, mai avea locuri pe scaune pentru puțin peste 25.000. Oamenii stăteau unii lângă alții, pe scări, pe garduri, oriunde se putea vedea un colț de teren.

Universitatea Craiova – Benfica 1-1, semifinala Cupei UEFA, 20 aprilie 1983. Uitați-vă la tribune:

Cea mai iubită echipă din țară

Nu o spun eu, o spun cifrele. Potrivit statisticilor de spectatori adunate de european-football-statistics.co.uk, Știința a avut cea mai mare medie de spectatori din Divizia A în aproape fiecare sezon dintre 1972 și 1983. În 1974, anul primului titlu, media a fost de peste 31.000 de oameni pe meci. În 1979–1980, Craiova avea aproape 22.000 pe meci, în timp ce Steaua și Dinamo nu treceau de 14.000.

Și nu era doar Oltenia. După calificarea cu Kaiserslautern, zeci de timișoreni au ieșit pe străzi de bucurie, iar înaintea returului cu Benfica, tribuna de la Pitești scanda, la un meci cu Dinamo, pentru Știința, povestește Ripensia Sport Magazin. Când Universitatea câștiga, se bucura o țară întreagă.

Echipa care nu era a sistemului

De ce? Pentru că în fotbalul de atunci, marile puteri erau ale ministerelor. Steaua era echipa Armatei, Dinamo a Ministerului de Interne. Jucătorii buni din provincie erau „încorporați” și duși la București. Știința nu avea în spate un minister cu uniforme, iar oamenii o simțeau.

Andrei Vochin a explicat-o simplu, pentru Fanatik: Steaua și Dinamo „nu prea erau echipe iubite, acestea fiind echipele sistemului. Românii, care nu țineau cu Steaua sau Dinamo, se coalizau și țineau cu echipe precum Universitatea Craiova, Rapid sau Sportul Studențesc.” Iar Adrian Păunescu, după titlul pierdut în 1973, a botezat-o pentru totdeauna: „campioana unei mari iubiri”.

Marius Mitran scria că Știința avea „nu doar forţa de a pune în genunchi două imperii naţionale, cum erau Steaua şi Dinamo, ci şi să fie altceva, altcumva”. Iar Nicolae Negrilă își amintea pentru ProSport cum se ascundea, împreună cu Zoltan Crișan, de cei care voiau să-i ducă la Steaua: „Nici eu și nici Crișan nu voiam să jucăm la Steaua!”

Să fim corecți: nici Craiova nu era fără protectori. Nae Ungureanu a spus-o deschis, pentru ProSport: „fiecare dintre Craiova, Steaua și Dinamo au avut pe cineva în spate. Astea erau vremurile de atunci.” Diferența era alta. Știința câștiga inimile, nu doar meciurile.

Universitatea Craiova – Leeds United 2-0, Cupa UEFA, 24 octombrie 1979:

Frumoșii nebuni ai Craiovei Maxima

Și apoi erau ei, jucătorii. Ilie Balaci, „Minunea blondă”, cum l-a numit Valentin Stănescu, suspendat în 1978 și trimis să spele pompe de injecție la o autobază din Craiova, înainte să devină cel mai mare fotbalist al generației. Rodion Cămătaru, despre care Eugen Barbu a scris, după 0-0 la Lisabona, „M-ai învins, Rodioane!”. Cârțu, Crișan, Negrilă, Ungureanu, Lung, Ștefănescu, Beldeanu, Geolgău. Băieți frumoși, talentați, cu personalitate, pe care Ion Jianu i-a numit, într-o carte, „frumoșii nebuni ai Craiovei Maxima”.

Au ajuns până în semifinalele Cupei UEFA, în 1983, și au fost eliminați de Benfica doar la golurile marcate în deplasare, după 1-1 pe un „Central” cu 50.000 de oameni. Traian Ungureanu avea să scrie că Universitatea Craiova „a fost un exemplu de autonomie. Un exemplu bruiat, persecutat și, în cele din urmă, dezmembrat”.

De ce contează azi

Stadionul s-a schimbat, băncile de lemn au dispărut, nimeni nu mai vine cu slănina în traistă la 9 dimineața. Dar ceva a rămas: Știința e în continuare echipa care se încăpățânează să fie altfel. Diseară, pe noul „Oblemenco”, purtăm mai departe ceva ce au început bunicii noștri pe gradenele „Centralului”.

Ne vedem la stadion. Și dacă vă e foame, nu e rușine să luați și o bucată de brânză cu voi. Hai Știința!

Surse: ProSport (Mitu Tuță, Nicolae Negrilă, Nae Ungureanu), Dan-Silviu Boerescu – „Craiova Maxima, campioana mai multor iubiri”, SPORTescu, Fanatik (Andrei Vochin, Ilie Balaci), LPF – Marius Mitran, iAMsport (Traian Ungureanu, din cartea lui Ion Jianu), Ripensia Sport Magazin, european-football-statistics.co.uk, romaniansoccer.ro, Wikipedia; fotografia: revista „Sport”, 21 noiembrie 1967, domeniu public, via Wikimedia Commons.