Isto é o Prazilia!

de George Fedorovici · 18 mai 2026

Sunt seri pe care le povestești toată viața. Duminică, 17 mai 2026, a fost una dintre ele. Am fost pe „Ion Oblemenco” când Știința a bătut-o pe U Cluj cu 5-0 și a devenit campioana României, prima dată după 35 de ani. Și vreau să scriu acum, cât încă îmi țiuie urechile.

În acest articol

David MateiAssad Al HamlawiLuca Băsceanu

Drumul

Am plecat din București cu doi prieteni. Nu știam exact ce ne așteaptă, știam doar că nu ne putem permite să lipsim. Am ajuns la Craiova devreme, ne-am oprit în piață și am băut două beri, printre oameni care purtau aceleași culori și aveau aceeași privire: un amestec de nerăbdare și de teamă că, după atâția ani, ceva se poate strica în ultimul moment.

Apoi am pornit spre stadion alături de galerie. Nu am mai fost niciodată într-un marș ca acela. Mii de oameni, un singur ritm, cântece care treceau dintr-un capăt în altul al coloanei, orașul oprit în loc să ne vadă trecând. Am mers cu ei până în zona stadionului și abia acolo mi-am dat seama că nu mai sunt trei prieteni veniți de la București. Eram parte din ceva mult mai mare.

Sus, în Peluza Sud

Am urcat în Peluza Sud, sus de tot, unde am prins ultimele locuri libere. Stadionul era plin până la ultimul scaun. De acolo de sus vedeai totul: arena care se umplea, terenul verde, tabela pe care apărea deja leul.

Și apoi Peluza Nord a ridicat coregrafia. Un zid de cetate, turnuri, fumigene roșii și albe, iar pe tot frontul tribunei: „Glorie Cetății, Glorie Științei!”. Am văzut multe meciuri, pe multe stadioane. Nimic nu se compară cu ce am văzut atunci.

Meciul

Meciul a fost, de fapt, o sărbătoare care a început în minutul 3. David Matei a deschis scorul, Assad Al Hamlawi a făcut 2-0 în minutul 9, iar de acolo stadionul n-a mai stat jos. După pauză, Assad a marcat din nou, Anzor a înscris un gol superb în minutul 59, iar Luca Băsceanu a pus punct în minutul 72. 5-0 cu U Cluj, echipa pe care o învinseserăm cu doar câteva zile înainte în finala Cupei.

Din minutul 72 n-a mai contat nimic. Am cântat, am sărit, ne-am bucurat alături de oameni pe care nu-i mai văzusem niciodată. Când a venit fluierul final, „Ion Oblemenco” a explodat. Ultima dată când Știința fusese campioană era 23 iunie 1991. Generații întregi de suporteri au crescut doar cu povești despre titluri. Noi tocmai trăiam unul.

Câteva clipuri din tribună

Am filmat ce am putut, printre cântece. Nu e nicio regie, e doar ce se vedea și se auzea de sus:

Aici e Prazilia!

Am ajuns acasă, în București, la trei dimineața. Obosit și cu un singur gând: cea mai frumoasă atmosferă pe care am trăit-o vreodată pe un stadion a fost acasă, în Bănie.

Brazilienii au Maracanã. Noi îi avem pe ai noștri, pe „Ion Oblemenco”, cântând două ore fără oprire pentru o echipă care, în sfârșit, le-a dat înapoi tot ce au așteptat 35 de ani. Isto é o Prazilia! Aici e Prazilia!

Fără ezitare, de partea Științei. Campioana României.

Fotografiile și clipurile sunt făcute de autor din tribună. Marcatorii și detaliile meciului, după Agerpres (prin Euronews România) și Spotmedia.